Joi, 31 martie 2022, Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, împreună cu Preasfinţitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhereu-Vicar, a luat parte la recepţia de încheiere a lucrărilor la Palatul Cultural din Sighetu Marmaţiei, care a intrat în reabilitare totală, pe fonduri europene, în 29 septembrie 2018. Denumirea proiectului este „Conservarea, reabilitarea şi punerea în valoare a Palatului Cultural Sighetu Marmaţiei, cu destinaţia Centrul Cultural Pastoral Sfântul Iosif Mărturisitorul”.
Comisia de recepţie la terminarea lucrărilor a fost numită de Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin prin Dispoziţie chiriarhală în baza contractului încheiat între Episcopia Maramureşului şi Sătmarului şi EUROAS SRL, fiind compusă din Preasfinţitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu-Vicar, preşedintele Comisiei, Arhim. Casian Filip, consilier eparhial misionar social, Arhid. Teodosie Bud, consilier economic, Pr. Bogdănel Gavra, manager de proiect, Pr. Virgil Jicărean, consilier patrimoniu, Pr. Dan Sidău, director administrativ, Futo Edmund, Arhitectul şef la Primăria Sighetu Marmaţiei, Ing. Dorel Ona de la Inspectoratul de Stat în Construcţii, Gabriela Lipovean de la Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Arh. Dorel Cordoş, Ing. Gelu Zaharia, Ing. Andrei Bologa, Maior Marian Buciuman de la Inspectoratul pentru situaţii de Urgenţă. Secretariatul comisiei a fost alcătuit din Ing. Ioan Costin, Ing. Mircea Drăgan, Ing. Sanda Cirţiu. Au fost invitaţi proiectanţii: Arh. Guttmann Szobolcs, Arh. Kulcsar Andras, Ing. Silviu Pop şi Ing. Kiss Alpad. Din echipa constructorilor antreprenori generali au luat parte Ing. Mircea Leţiu, Ing. Mirel Leţiu, Ing. Victor Câmpeanu, Ing. Reisz Ştefan, Ing. Cristian Şomoşan şi Ing. Marian Oanţă.
Concluziile comisiei de recepţie la terminarea lucrărilor apreciază ca fiind foarte bună calitatea tuturor lucrărilor executate, iar Palatul Cultural din Sighetu Marmaţiei poate fi considerat un model de conservare, reabilitare şi punere în valoare a unei clădiri cu destinaţie culturală. Notăm pentru istoria momentului mai multe opinii luate la momentul recepţionării lucrărilor, care au dat Sighetului o clădire model de reabilitare, model de cum se poate transforma o clădire degradată în una de calitate, de care urbea avea atâta nevoie. Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, proprietarul clădirii, căruia îi aparţine ideea reabilitării şi care a vegheat de foarte aproape la fiecare pas al lucrărilor, din faza de proiectare, până la încheierea lucrărilor, ca un adevărat părinte grijuliu.
„După trei ani şi jumătate de la demararea lucrărilor de restaurare a Palatului Cultural din Sighetu Marmaţiei, cu destinaţie „Centru Cultural Pastoral Sfântul Iosif Mărturisitorul”, care a fost, începând cu anul 1937, Palat Episcopal, până în 1948, cu o întrerupere de patru ani, iată ne găsim în faza recepţiei la terminarea lucrărilor şi se poate vedea că proiectul acesta, care a avut o valoare de patru milioane şi jumătate de euro, a fost fructificat în cel mai înalt grad. Lucrările, care sunt de o calitate superioară, aş spune eu nobile, şi care explică de ce se numeşte acest imobil Palat, dau măsura restaurării şi frumuseţe acestui monument, care devine, pentru municipiul Sighetu Marmaţiei, pentru judeţ, pentru regiune, o clădire de referinţă în felul în care s-a restaurat şi pentru ce va reprezenta ea în viitor. Episcopia Maramureşului şi Sătmarului, în parteneriat cu Primăria Sighetu Marmaţiei, cu autorităţile locale, va avea grijă să organizeze aici evenimente importante. Ne găsim în sala festivă „Dr. Episcop Vasile Stan”, sală care are nobleţe voievodală, nobleţe imperială. De fapt, clădirea care are 110 ani vechime şi 84 de ani de când a fost dată ca reşedinţă episcopală pe vecie Episcopiei Maramureşului, are o valoare istorică deosebită, are valoare pentru cultura românească, pentru spiritualitatea românească ortodoxă. De aceea, aici se vor organiza conferinţe, activităţi culturale, s-au amenajat trei cabine pentru translatori, în rest, Palatul întreg, fiecare sală din Palat a primit un nume: la primul nivel sunt nume de voievozi, la nivelul II sunt nume de Ierarhi, adică de Episcopi care au păstorit în Maramureş, şi la nivelul trei sunt nume de oameni de cultură. Fiecare sală va avea o destinaţie, vor fi săli de expoziţie, va găzdui muzeu, care va primi numele Regelui Carol al doilea, în timpul căruia s-a dat această clădire drept sediu Episcopiei Maramureşului, şi toate activităţile care se vor desfăşura aici, în parteneriat cu Primăria, legat şi de Memorialul Victimelor Comunismului, şi de Muzeul Satului, vor forma un circuit, care va aduce municipiului Sighet şi judeţului Maramureş un plus de vizibilitate culturală şi va pune în valoare identitatea noastră naţională şi, de ce nu, identitatea noastră creştină românească, creştină şi ortodoxă strămoşească”.
Ing. Mircea Leţiu, managerul antreprenoriatului general:„mulţumim Bunului Dumnezeu că am reuşit să finalizăm această lucrare de o complexitate deosebită. Au fost lucrări complexe, începută în toamna anului 2018, în octombrie, şi au fost finalizate în decursul anului 2021, spre sfârşitul lunii februarie. Au fost lucrări care au constat în reabilitarea învelitorii, şarpantei, a asterelei, s-a schimbat în întregime învelitoarea din tablă prepatinată. Apoi au fost reabilitări exterioare ale faţadelor. Am avut surpriza de a întâmpina, chiar la faţada principală, lucrări de reabilitare a pietrei, piatră care era acoperită cu tencuială, nu se ştia la început şi nici la partea de priectare nu se ştia că va fi această piatră care a trebuit restaurată. De asemenea, au fost descoperite, în partea interioară, în sala mare, în sala de festivităţi, picturi, care datau din perioada când era Palat Episcopal, în perioada interbelică. Aceste picturi erau acoperite cu un strat de vopsea, ultima dată vopsea lavabilă, aveau şi alte straturi din perioada comunistă. S-a făcut un propiect de restaurare a picturilor, s-a redat în întregime partea Palatului, s-au realizat mozaicurile cu Deisis şi Maica Domnului, s-au făcut vitralii pe partea de la etajul I şi etajul II, s-au restaurat în întregime balustrăzile de la casa scărilor, s-au înlocuit toate tâmplăriile care erau într-o stare avansată de degradare, s-au înlocuit toate instalaţiile de încălzire, instalaţiile electrice, instalaţiile de curenţi slabi, s-a făcut alimentarea din nou cu apă, canalizarea”.
Pr. Bogdănel Gavra, manager de proiect: „astăzi este o zi istorică pentru Episcopia Maramureşului şi Sătmarului, după şase ani de când am aşternut primul cuvânt în cererea de finanţare pentru acest proicet. Suntem în faza de recepţie la terminarea lucrărilor, un obiectiv care va fi emblematic pentru întreaga Patriarhie. După Palatul Patriarhal, cred că este cel mai important obiectiv cultural reabilitat în ultimii ani în Patriarhie, astfel încât municipalitatea, cetăţenii din Sighetu Marmaţiei, din judeţul Maramureş vor beneficia de un astfel de edificiu pentru activităţi cultural-pastorale, sociale şi religioase. Proiectul mai are o etapă de patru luni, se va finaliza în 31 iulie, bineînţeles, recepţia finală, inaugurală, de sfinţire a acestui obiectiv, ce va avea loc în 10 iulie a.c.. Mai avem de realizat partea de digitizare a obiectivului, dar care se va realiza abia după ce exponatele vor fi montate în toate încăperile şi după ce tot ce însemană publicitate pentru acest obiectiv se va încheia. Mulţumesc tuturor celor care au fost alături de noi în realizarea acestui important obiectiv cultural. Deja ne gândim la alte obiective culturale din arealul Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, care să intre în reabilitare pe noi viitoare axe de finanţare şi să redăm obiective istorice, culturale comunităţilor acolo unde ele se află într-o stare de degradare avansată”.
Oniţa-Ivaşcu Maria-Daniela, viceprimar Sighetu Marmaţiei:„este, cu siguranţă, un moment de referinţă pentru municipalitatea noastră, pentru Sighetu Marmaţiei. În urmă cu puţini ani, iată că a fost restabilit un adevăr istoric prin redarea acestui impresionant Palat, în documente, Episcopiei Ortodoxe a Maramureşului şi Sătmarului şi iată că de la acea dată, printr-un concurs de împrejurări, printr-o bună colaborare şi cu bună implicare a tuturor factorilor politici umani s-a reuşit astăzi această monumentală lucrare, care poate fi considerată un reper, atât pentru municipiul nostru, cât şi pentru întreaga noastră zonă a Ardealului, pentru că trăim într-o societate în care nu mai avem repere morale şi profesionale şi iată că această lucrare poate să fie un exemplu de bună practică, prin care adevărul istoric este redat comunităţii, iar aici vom avea parte de un adevărat fenomen cultural-istoric şi, nu în ultimul rând, religios, care nu poate să fie decât un semn de bun augur pentru noi, ca şi comunitate, pentru cei care vor accesa această locaţie, în care se vor întâmpla evenimente cultural-istorice de înaltă ţinută. Această clădire ascunde îmtre zidurile sale extrem de multă istorie, extrem de multă suferinţă. Este un lucru îmbucurător pentru întreaga comunitate. Din partea mea toată admiraţia, tot respectul. Felicitări tuturor celor implicaţi în realizarea acestei lucrări monumentale şi Dumnezeu să ajute în aşa fel încât să ne bucurăm cu toţii cei de astăzi, generaţiile viitoare de ceea ce va putea oferi după restaurare acest Palat Cultural”.
Arhitectul Guttmann Szobolcsi, şef proiect complex, atestat de Ministerul Culturii:„de fiecare dată când avem o recepţie ne uităm în oglinda retrovizoare, de unde am putut pleca şi ce echipă ne-a stat la dispoziţie, ca să justifice , în final, o reuşită sau invers. Eu cred că, de data aceasta, în Sighetu Marmaţiei, avem un exemplu de urmat, cel puţin în sensul păstrării ce se mai poate păstra dintr-o clădire care a pierdut destul de mult datorită unui secol zbuciumat. De multe ori am asistat la schimbări radicale a finisajelor, iar în acest caz sărăcia perioadei socialiste a făcut să păstreze încă ceea ce a fost original. De exemplu, tot ceea ce înseamnă pardoseală din mozaic turnat sau din elemente prefabricate. Am primit înţelegere şi am putut promova chiar elementele care încă sunt bune ca să fie păstrate, restul să se completeze cu elemente care s-au făcut după modelul regăsit şi să devină, totuşi, un câmp unitar. Am găsit o faţadă fastuoasă, cu tâmplării originale şi s-a putut, pe baza modelelor respective, să se refacă atât tâmplăriile de pe faţade, cât şi uşile interioare. Spun aceasta, deoarece, dacă şi o clădire modestă dacă are o tâmplărie istorică, un model istoric, deja are o cravată pusă pe ea. Asistăm în foarte multe situaţii astăzi în România când se aruncă aceste modele în lăzile de gunoi şi ne trezim cu PVC-uri, care au reclamă mai bună, sunt uşor mai ieftine şi, de fapt, sărăcim ceea ce, de fapt, este mediul nostru construit mai valoros. Putem spune că aici şi acest lucru a fost posibil să fie păstrat, ca, după aceea, în spaţialitatea interiorului să reuşim să desfacem toţi pereţii parazitari. Am aflat puţine culori, dar, cu echipa care a făcut, până la urmă, un proiect de pictură interioară, surpriza a fost în sala de spectacole, în care s-a găsit inclusiv pictură nu numai decorativă, ci şi din perioada când a funcţionat ca şi capelă, deci Sfinţi şi de o manieră care, după restaurare, vedem că reface cumva atmosfera sălii mari, care devine una fastuoasă. Deci, sunt mai multe layere, care, spunem noi, arată istoria locului şi care, de foarte multe ori dispar datorită unor intervenţii radicale: retencuim fără să ne uităm la aceste straturi sau efectiv găsim culori care nu au ce căuta într-o astfel de clădire istorică. Prin ce s-a făcut, clădirea ajunge un reper de restaurare şi asta este important astăzi în ţară, fiindcă, din păcate, din bugetul naţional avem prea puţine exemple de acest gen. Eu întotdeauna spun că banii europeni ar trebui să fie frişca de pe tort. Din păcate, torul lipseşte, dar de data aceasta vedem că această „frişcă” poate să aibă reverberaţii, mai ales într-un oraş care are foarte multe valori construite din aceeaşi perioadă, are un centru nemaipomenit, care aşteaptă finanţări consistente, dar, paralel cu finanţări, o echipă care, probabil, ar trebui să pregătească şi să urmărească punerea în valoare a acestor clădiri. În momentul în care discutăm, la plural, avem şansa să avem şi un oraş reabilitat. Să sperăm că acest prim sâmbure, în acest sens, aduce, într-un fel, perspectiva şi optimismul pentru aceste reabilitări şi la nivel local.
Mai notăm că în construirea Palatului Cultural din Sighetu Marmaţiei s-a folosit, pentru prima dată în oraş şi pe o zonă mai largă, beton armat. Era la început de secol XX. Cert este că avem în acest moment, o clădire valoroasă, rezultată după o restaurare model, făcută de profesionişti de înaltă clasă, încă din faza de proiectare, urmată, apoi, de o execuţie de înalt nivel şi precizie. Ce a rezultat va putea fi observat de publicul larg doar după punerea Palatului în circuitul public, după 31 iulie anul acesta.
Andrei Fărcaş,
redactor la revista „Graiul Bisericii Noastre”
